Ultimul omagiu adus Tovarăşei Supreme

Şaptezeci de ani de viaţă şi cinzeci de ani de activitate revoluţionară"! Asta a hotărât propaganda că trebuie să omagieze poporul român pe 7 ianuarie 1989. Pentru Elena Ceauşescu avea să fie ultimul înalt omagiu. Ultimul pentru "întâia tovarăşă a ţării" – "înalta doamnă", cum îi spunea Eugen Barbu soţiei dictatorului.

Fără doar şi poate, anul 1989 a reprezentat apogeul măririi şi preamăririi Elenei Ceauşescu. Mai corect, locul geometric al gloriei şi decăderii primei doamne/tovarăşe în stat.

Atunci, la şaisprezece ani de la decorarea pentru prima
dată a lui Nicolae Ceauşescu cu titlul "Erou al Republicii Socialiste România", Elena Ceauşescu a păşit şi ea pe treptele aurite ale unei glorii similare. Aceeaşi înaltă decoraţie, "Erou al RSR", cea mai înaltă distincţie oficială a partidului, a primit-o şi ea.


El a rămas în planul doi…


Ocazia desemnării Elenei Ceauşescu drept "Erou al RSR" a fost cât se poate de nimerită întrucât aceasta avea la acea dată
vârsta "oficială" de 70 de ani. Oficial, cu un an mai puţin decât soţul său. Neoficial, cu trei ani mai mult, adică 73 de ani.

Oficiosul CC al PCR, ziarul "Scînteia", a publicat, a doua zi, pe 8 ianuarie 1989, pe prima pagină, cuvântarea "alesei neamului", titrând, cu majuscule roşii, în bine-cunoscuta "limbă de lemn": "DIN INIMILE ŢĂRII, ALES ŞI VIBRANT OMAGIU VIEŢII EXEMPLARE, DE PATRIOTICĂ DĂRUIRE REVOLUŢIONARĂ PENTRU CAUZA SOCIALĂ, PENTRU PROGRESUL MULTILATERAL AL PATRIEI".

Şi tot pe prima pagină, în dreapta sus, lângă titlul ziarului, "hotărârea-decret" prin care Nicolae Ceauşescu, în numele Comitetului Politic Executiv al CC al PCR şi al Consiliului de Stat al RSR, îi conferea soţiei sale "titlul de onoare suprem" în stat - "Erou al RSR".


Sub "hotărârea-decret", într-o fotografie antologică, un Ceauşescu trist privea din planul doi, cum, în primul plan, "suprema doamnă", cu o solemnitate tâmpă, aştepta cuminte şi suspect de sobră ca Manea Mănescu, "sluga absolută", să-i prindă în piept mult-râvnita decoraţie.

„Ea azi întruchi­pea­ză no­bleţea pururi vie

A marilor românce născute pe pământ"

Hotărâre-Decret. Articol unic: "Se conferă titlul de onoare suprem «EROU AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA»", Tovarăşei Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, Prim-viceprim-ministru al Guvernului, Preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului". Semnează, NICOLAE CEAUŞESCU, Secretar general al PCR, Preşedintele RSR.

Lista intelectualilor „de curte"

„O să te audă colegii mei, intelectualii!" Este celebră replica pe care Elena Ceauşescu i-a dat-o judecătorului Gică Popa la procesul de la Târgovişte, care, la un moment dat, a remarcat: "savantul, inginerul, academicianul, care nu ştia să citească. Analfabeta ajunsese academician!?". Dincolo de acest istoric şi dramatic schimb de replici se ascunde o tristă, amară şi lungă poveste: adevărata dramă a intelectualităţii româneşti.

Începând din 1970, mulţi intelectuali au făcut pact cu diavolul şi s-au înghesuit să-i aducă omagii femeii numărul 1 a ţării, supunându-se, cu voie, fără voie, ritualului inevitabil al unei umilinţe absolute: a face sluj pentru a supravieţui.

Dintre intelectualii şi academicienii care, nu de puţine ori, de-a lungul vremii, i-au adus omagii "savantei analfabete" îi putem enumera pe Ioan Ursu, Nicolae Giosan, Mihail Florescu, Mihnea Gheorghiu, Ion Anton, Cristofor Simionescu (cel care o ajutase să devină doctor), Şerban Ţiţeica, George Ciucu, Aurel Groapă, Victor Tulbure, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Sabin Bălaşa. Şi alţii. Şi altele.