Motocicletele condimentează sau scurtează viaţa?

Omul de afaceri Elan Schwartzenberg, care merge pe motocicletă de la 17 ani, nu înţelege spaima unora de a se aşeza în şaua motorului. După o căzătură zdravănă, prietenul său Victor Ponta a jurat să nu se mai atingă în veci de un vehicul cu două roţi.

Acum îmi place Harley-Davidson, îmi place sentimentul de libertate pe care îl generează, siguranţă şi faptul că, spre deosebire de motocicletele super-sport, care îmi plăceau acum zece ani, nu îţi dă tentaţia de a merge cu 250 km/h. Mă dau pe motociclete de la 17 ani, aşa că nu-i prea înţeleg pe ăştia care spun că motocicleta le dă o senzaţie de nesiguranţă.
Cei care nu au mers niciodată cu motocicleta pierd senzaţia de libertate totală, la Harley-Davidson, la cele super-sport pierd senzaţia de maximă adrenalină, pe care am trăit-o şi o cunosc, la cele pentru teren pierd capacitatea de a ajunge în zone în care nici un alt vehicul nu poate ajunge.

În general, cei care n-au mers niciodată cu motocicleta pierd sentimentul de vulnerabilitate maximă. Indiferent cât de bun eşti şi cine eşti ca persoană, îţi poţi termina viaţa instantaneu.
Părerea mea e că orice fel de om ar trebui să încerce cel puţin o dată senzaţia asta de modestie, de vulnerabilitate maximă, care îţi pune lucrurile într-o cu totul altă perspectivă. Mai toţi suntem foarte plini de sine şi, când treci printr-o secundă de cumpănă şi ai norocul să scapi, realizezi că atunci se putea termina tot. Oameni de business, politicieni, care sunt foarte siguri pe ei şi pe viitorul lor, ar trebui să aibă un moment din acesta de umilinţă.
CONTRA • Victor Ponta, deputat
Riscuri exagerate
12 ani am mers pe motor, am avut de la Mobra până la motociclete mai puternice, niciodată nu mi-a plăcut Harley-Davidson. Am avut mici incidente minore, mici căzături, pe care nu le-am pus la socoteală, după care, exact în anul în care s-a născut Andrei, în 2003, am avut o căzătură mai puternică, mi-am fracturat clavicula, o coastă.
Din cauza unei gropi am fost aruncat în faţă şi a căzut motocicleta peste mine. Nu mi-e frică şi acum tânjesc când văd motociclete, dar m-am gândit: „Dacă mai păţesc ceva şi o să mă vadă fiu-meu în rotile toată viaţa?“. Motiv pentru care de atunci până în ziua de azi, şi probabil toate zilele de acum încolo, nu m-am mai atins de două roţi. În România, mi se pare un risc exagerat, din cauza gropilor, câinilor, a lipsei de atenţie a restului participanţilor la trafic.
Atunci când am căzut ştiu că nu m-a ajutat nimeni, doar mă ocoleau aşa, ca pe un câine mort. Cred că e un risc exagerat, dar principalul declic psihologic a fost că, dacă mor, nu-i cel mai rău lucru, cel mai rău lucru e ca în loc să-mi ajut eu copiii să trebuiască să mă crească ei pe mine. Mai mult, pe Andrei îl cresc în adoraţie pentru patru roţi, în sensul că merge deja la karturi, şi în antipatie totală faţă de două roţi. La cinci ani jumate, vă poate ţine o prelegere despre cât de bune sunt patru roţi şi cât de rele sunt două roţi.
Accidentele de motor, în creştere
• În primele cinci luni ale lui 2008, motocicliştii şi conducătorii de mopede sau motoscutere au fost implicaţi în 344 de accidente de circulaţie. Acestea s-au soldat cu 4 morţi, 102 răniţi grav şi 280 de răniţi uşor.
• Numărul accidentelor de motor a crescut cu 20% faţă de anul trecut, de la 287 în primele cinci luni ale lui 2007 la 344 anul ăsta. Motocicliştii au fost implicaţi în 49% dintre accidente, restul fiind conducători de motoscutere şi mopede.
• Cele mai grave accidente din România se produc pe DN1, DN2 şi DN7, pe aceste drumuri fiind identificate 180 de „puncte negre“, zone cu risc crescut de accidente. Conform poliţiştilor de la Rutieră, pe DN1 au fost identificate 48 de puncte periculoase, 30 la sută dintre accidente având loc pe raza judeţului Prahova.